Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Grațian. S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp și neroditor. Numele său înseamnă în limba greacă „voie bună”. La vârsta de 29 de ani ajunge la Ierusalim și se nevoiește într-o peșteră. Aici a săvârșit nenumărate minuni: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a deschis porțile cerului, tămăduind pământul de nerodire și a făcut posibil, cu rugăciunea lui, ca multe femei sterpe să aibă copii. PS Episcop Sofronie Suceveanul a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Schitul „Adormirea […]