Rugăciunea Sfintei Varvara înainte de a-și da sufletul în mâinile Mirelui Ceresc:
Dumnezeule Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un acoperământ și pământul l-ai întemeiat pe ape, Cela ce răsari soarele Tău spre cei buni și spre cei răi și dai ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Tu și acum auzi-mă pe mine, roaba Ta, care mă rog către Tine. Ascultă-mă, o, Împărate, și dă Darul Tău la tot omul care mă va pomeni pe mine și pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boala năprasnică și moarte neașteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că știi, Doamne, că trup și sânge suntem și lucrul Preacuratelor Tale Mâini. Amin.

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ. Așa ne învață Sfânta Scriptură, dar de câte ori nu greșesc copiii în fața părinților lor: fie din neștiință, fie din reaua îndrumare pe care o au sau fie din puținătatea lor de a pricepe înțelepciunea vietii.
De multe ori, însă, în nespusa lor dragoste, mulți părinți greșesc față de proprii copii. Și greșesc acei părinți care le doresc copiilor lor ceea ce este oprit de credință. Căci întunecați fiind sufletește, ajung să îndemne chiar ei la păcat și la toată fărădelegea pe propriii lor fii.

Un astfel de exemplu prin care vedem și mai bine cum greșesc părinții față de copiii lor, întâlnim în viața Sfintei Marei Mucenițe Varvara, pe care sfânta noastră Biserică o prăznuiește în ziua de 4 Decembrie, în fiecare an. Dioscor, păgânul său tată, voia cu tot dinadinsul să sădească în inima fiicei sale preaiubite credința păgânească. Încântat de frumusețea răpitoare a fetei, acesta hotărî să o crească departe de lume, dar aproape de frumusețile naturii, unde spera că acesta va dobândi o educație naturală de la firea cea necuvântătoare. Astfel a dus-o într-un castel zidit pe o stâncă de pe care fecioara avea o minunată priveliște. Aici, într-adevar, fecioara văzând frumusețile naturii își înălța gândul spre Cel ce făcuse toate. Aşa învăța fecioara Varvara, a cunoaşte pe Făcătorul din făpturi, încât se împlineau asupra ei cuvintele lui David proorocul: „Cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor tale am gândit”. Cu acea învăţătură s-a aprins în inima ei focul dragostei celei dumnezeieşti şi a ars sufletul ei cu văpaia doririi lui Dumnezeu, încât nu avea odihnă ziua şi noaptea. Sosind vremea măritișului, și știind necredința tatălui său, fecioara îi marturisi acestuia că aflase credința
cea adevarată, că fusese luminată prin Sfântul Botez și nu dorește nimic din cele ale lumii. Acestea auzindu-le păgânul său tată, nu a făcut altceva decât să se împlinească cele spuse în Sfânta Scriptura: Va da la moarte tatăl pe fiu…, căci dupa multe chinuri cu sabia sa a ucis-o.
În acestă zi, la invitația Părintelui Paroh Valerian Ciofu, PS Sofronie Suceveanul a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi în parohia Vadul Moldovei, satul Ciumulești, cu ocazia hramului bisericii.