In duminica lasatului sec de branza se face pomenirea izgonirii din raiul defatarii a lui Adam cel intai zidit. Sfintii Parinti au asezat pomenirea izgonirii lui Adam din rai la inceputul sfantului Post de patruzeci de zile pentru a arata prin aceasta cat de folositor este pentru firea omeneasca leacul postului si deasemenea cat de rusinos lucru este neascultarea. Vedem astfel cum postul incepe cu izonirea lui Adam si se sfarseste cu Rastignirea Domnului, incepe cu poartea si se sfarseste cu invierea, incepe cu lacrimi si se termina cu bucurie, icepe cu pedeapsa si termina cu impacarea omului cu Dumnezeu prin Sfintele Taine.
Scopul Sfintilor Parinti a fost acela de a cuprinde pe scurt toate faptele savarsite de Dumnezeu de la inceputul pana la sfarsitul lumii. Pricina tuturor relelor din viata noastra este calcarean poruncii si caderea lui Adam, din cauza mancarii din pomul cunostintei binelui si raului.
Omul a fost creat intre stricaciune si nestricaciune, spre a dobandi pe aceea spre care va inclina, prin vointa. Lui Dumnezeu ii era cu putinta sa faca pe om sa nu pacatuiasca deloc. Totusi pentru ca nestricaciunea sa fie si fapta vointei lui ii da porunca de a se atinge de toti pomii din rai, mai putin de pomul cunostintei binelui si raului. Sfantul Grigorie Teologul spune ca pomii din rai sunt ideile dumnezeiesti, iar fructul este contemplatia. Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a ingaduit lui Adam sa cerceteze si sa cugete asupra tuturor celorlalte stihii ale lumii si asupra insusirilor, iar prin aceasta sa slaveasca pe Dumnezeu. Aceasta este adevarata desfatare. Dumnezeu i-a ingaduit sa cerceteze si firea omeneasca, dar nu i-a ingaduit deloc sa cerceteze care este fiinta lui Dumnezeu, de unde si cum a adus totul de la fiinta din nefiinta. Adam insa a lasat la o parte toate celelalte stihii ale lumii si a inceput sa cerceteze pe cele cu privire la Dumnezeu, iscodind cu de-amanuntul firea dumnezeiasca. Fiindca era nedesavarsit, Adam a cazut, pentru ca Satana, prin Eva, i-a bagat in cap gandul de a ajunge Dumnezeu.
Dupa ce s-a imbracat cu trup muritor si si-a primit blestemul a fost izgonit din rai. Dummezeu a poruncit ca sabia de foc sa pazeasca poarta raiului. Prin Adam s-a impartasit tot neamul omenesc acelorasi necazuri ca si el, pana ce Acela ce ne-a creat, ne-a ridicat din nou la vechea vrednicie. Pericopa evanghelica din aceasta Duminica ne prezinta importanta si valoarea postului. Exemple
pentru aceasta ne sunt prezentate in intreaga Scriptura. Vedem cum oameni placuti lui Dumnezeu au postit in momente de pocainta, de suparare, de necaz, de primejdii(Moise, Ilie, Samuil, Daniel- prooroci ai legii vechi) sau cum intregul popor al lui Israel, in momente de primejie a postit. Vedem pe Insusi plinitorul legii postind patruzeci de zile si patruzeci de nopti cand a fost ispitit de catre diavol in pustie.
Vedem deasemenea in Faptele Sfintolor Apostoli pe Iisus care ii indeamna pe ucenici la post (cand un om aduce in fata lor pe fiul sau care avea duh mut- Iisus il vindeca pe cel bolnav, iar cand ucenicii il intreaba de ce ei nu au reusit, Invatatorul le spune ca acest neam nu poate fi izgonit dect cu rugaciune si cu post).
Intelegem de aici ca postul mai are o sora- Rugaciunea. Postul fara rugaciune ca si rugaciune fara post raman aproape fara valoare, insa cele doua impletite, izgonesc si ard pe draci, risipesc puterea vrajmasilor, inmoaie inimile, aduc lacrimi de pocainta, spala pacatele si dau putere faptelor bune.
In aceasta Duminica PS Sofronie Suceveanul a slujit la Manastirea inchinata Sfantului Ierarh Glicherie Marturisitorul, Magura. In cavantul de invatatura Preasfintia Sa a indemnat credinciosii la post curat, cu folos duhovnicesc, impletit cu rugaciune si cu lucrarea faptelor bune.
La sfarsitul Dumnezeiestii Liturghii s-a citit Molifta Spovedaniei cu rostirea marturisirii catre duhovnic dupa randuiala Sfantului Munte Athos.